Cut (the sunshine) and paste – poezie cu rima alba

         In stilul serilor de Oscar as vrea sa multumesc tuturor celor care m-au ridicat. Nu este nevoie sa le precizez numele. Fara nume!!! (ca in “Ultimul tango la Paris”) Stiu ei bine ca m-au ajutat. Si vreau sa ma inclin in fata rabdarii lor, interesului, teoriilor cu care m-au hranit – vorbe si fapte.

         Totusi, nu i-am lasat numai pe ei sa munceasca si am incercat sa iau si singura atitudine. M-am inconjurat de surse de energie pozitiva si am incercat sa ma detasez de unele probleme (fara succes prea mare ce-i drept… pana acum). De cateva saptamani… desenez. Nu, nu s-a schimbat nimic, tot antitalent am ramas, insa macar un soare pot schita. La birou am mereu foi colorate pe care imi notez diverse. De fiecare data cand incep o pagina noua primul lucru pe care il fac este sa creionez (sa “pixonez” mai degraba) un soare in coltul din stanga sus. Sorii mei au sex. Singurul lucru care il diferentiaza pe soarele-baietel de soarele-fetita este ca soarele-fetita are gene mai lungi. Sorii mei nu au dinti si veti intelege de ce.

         Acum cateva zile m-am gandit sa nu mai rup paginile in bucatele mici mici mici si sa decupez fiecare soare pana cand o sa ajung sa am o gradinita cu muuulti multi sori. La ce bun? Pai, vreau sa plec la mare zilele astea. Nu vreau sa innoptez acolo neaparat. Vreau doar sa ating nisipul, sa iau putin acasa, sa ating marea si sa iau putin din ea acasa, foarte putin, nu-si va da nimeni seama ca am luat putin din ea, atat de putin o sa iau J . Vreau sa iau si sorii cu mine si sa-i ingrop in nisip pentru zilele in care soarele-tata se va simti lipsit de puteri si atunci va sti unde poate sa gaseasca resurse. Intelegeti acum de ce sorii mei n-au dinti?

Emptiness…

         Emptiness – this is the feeling that wakes me up each morning. One step forward, then… one step behind. My hands are shaking sometimes and my body is week. Trapped in a prison with no railing…

Players (only love you when they’re playin’) VS. RaRaRa friends

         We all get disappointed, we all suffer, we all cry, even boys cry, but I feel today that the most important thing is to concentrate… each time… no matter what. We HAVE to live our life. “Living” has to mean enjoying life… don’t you think so? Stay away from people who make you cry and share your everything with those who are there no matter what. You’ll find them beside you in your hardest moments and they’ll be happy for you in your best times. That’s what friends do.

         “Sometimes you’re flush and sometimes you’re bust, and when you’re up, it’s never as good as it seems, and when you’re down, you never think you’ll be up again, but life goes on.”

         My definition for life is… people. People are those who make you feel the greatest or a loser. People can kill you with one single word; others can truly elevate your soul. It is all about choosing the right answer. And here comes my wishy-washy temper… beat this! In order to cure my flaws… guess what… I need people again, I yearn for good pieces of advice and when I get them I know that I have to study them. A few days ago someone pointed them out. He said that I am naive and that I have a fervent wishy-washy temper. Cool… but wait for the features: he said I’m frank, passionate and brave. Thank you, my friend, for both flaws and features. And now, ladies and gentlemen, for those who need “written help” take a look at these mesmerizing lyrics. Most of you know them by heart for a long time. Read them with your heart and mind this time… please.

 

         “Enjoy the power and beauty of your youth; oh nevermind; you will not understand the power and beauty of your youth until they have faded. But trust me, in 20 years you’ll look back at photos of yourself and recall in a way you can’t grasp now how much possibility lay before you and how fabulous you really looked… You’re not as fat as you imagine.

         Don’t worry about the future; or worry, but know that worrying is as effective as trying to solve an algebra equation by chewing bubblegum. The real troubles in your life are apt to be things that never crossed your worried mind; the kind that blindside you at 4pm on some idle Tuesday.

         Do one thing everyday that scares you.

         Sing.

         Don’t be reckless with other people’s hearts, don’t put up with people who are reckless with yours.

         Floss.
         Don’t waste your time on jealousy; sometimes you’re ahead, sometimes you’re behind… the race is long, and in the end, it’s only with yourself.

         Remember the compliments you receive, forget the insults; if you succeed in doing this, tell me how.

         Keep your old love letters, throw away your old bank statements.

         Stretch.
         Don’t feel guilty if you don’t know what you want to do with your life… the most interesting people I know didn’t know at 22 what they wanted to do with their lives, some of the most interesting 40 year olds I know still don’t.

         Get plenty of calcium.

         Be kind to your knees, you’ll miss them when they’re gone.

         Maybe you’ll marry, maybe you won’t, maybe you’ll have children, maybe
you won’t, maybe you’ll divorce at 40, maybe you’ll dance the funky chicken on your 75th wedding anniversary… what ever you do, don’t congratulate yourself too much or berate yourself either – your choices are half chance, so are everybody else’s. Enjoy your body, use it every way you can… don’t be afraid of it, or what other people think of it, it’s the greatest instrument you’ll ever own…

         Dance… even if you have nowhere to do it but in your own living room.

         Read the directions, even if you don’t follow them.

         Do NOT read beauty magazines, they will only make you feel ugly.

         Get to know your parents, you never know when they’ll be gone for good.

         Be nice to your siblings; they are the best link to your past and the people most likely to stick with you in the future.

      Understand that friends come and go, but for the precious few you
should hold on. Work hard to bridge the gaps in geography and lifestyle because the older you get, the more you need the people you knew when you were young.

         Live in New York City once, but leave before it makes you hard; live in Northern California once, but leave before it makes you soft.

         Travel.
         Accept certain inalienable truths, prices will rise, politicians will Philander, you too will get old and when you do you’ll fantasize that when you were young prices were reasonable, politicians were noble and children respected their elders.

         Respect your elders.

         Don’t expect anyone else to support you. Maybe you have a trust fund, maybe you have a wealthy spouse; but you never know when either one might run out.
         Don’t mess too much with your hair or by the time you’re 40 it will look 85.
         Be careful whose advice you buy, but be patient with those who supply it. Advice is a form of nostalgia, dispensing it is a way of fishing the past from the disposal, wiping it off, painting over the ugly parts and recycling it for more than it’s worth.”

What’s a girl to do?

                  Cati dintre noi sunt pregatiti sa sara fara parasuta? Unii sar pentru ca stiu sigur ca la aterizare cineva ii va astepta cu o saltea uriasa. Altii sar pentru ca spera ca la aterizare cineva ii va astepta cu o saltea… cat de mica.

                  Eu am sarit de cate ori am simtit pentru ca… asa am crezut eu ca e bine, sa fac orice simt (si pentru mine asta era o dovada de sinceritate si corectitudine). Pentru altii… este prea mult, probabil. Si daca nu as fi fost avertizata de atatea ori de catre cei mai importanti oameni… I-am ascultat, dar principiile mele au ramas aceleasi pentru ca… pentru ca de-asta sunt principii, ca sa credem cu tarie in ele, orice s-ar intampla. Mai grav este atunci cand nici noi nu mai credem in teoriile noastre. Atunci sunt toate sansele ca lucrurile sa scape de sub control si sub control vor ramane atata vreme cat nu vom bate in cuie cu multa convingere niste repere de viata buna (abia ce mi-a spus un prieten ca: “daca ai fi la fel de ordonata si stricta in viata sentimentala ca in cea fizica ai avea o viata minunata”). Acelasi personaj (situat probabil in top 3 – oameni care ma cunosc cel mai bine) mi-a mai spus si ca:

- cateodata faci ca orice nimeni sa se creada mare

- si te uiti la el ca la un rege ca mai apoi

- sa se uite atat de… de sus la tine

- incat devii tu cea mica

- moment in care orice i-ai spune deja o considera criza de femeie

- toti avem momente in care daca ne place ceva nu mai vedem nimic

- dar tu pur si simplu il ridici la rang inalt.

                  Ooops! Pai si nu e bine asa? Nu… Sau poate doar in cazul persoanelor care joaca dupa aceleasi reguli… Dar unde in lume gasim 2 persoane cu aceleasi reguli? Ca sa nu mai vorbim despre ordonantele de urgenta care schimba instantaneu datele problemei.

                  Uneori n-am chef sa fiu femeie, pur si simplu nu am chef sa ma port “asa cum trebuie sa se poarte o femeie”: nu-l sun eu, ca sa par indiferenta… ah, dar sa nu-l pup prea des ca dupa aia crede ca sunt disperata… Ce scenarii penibile… Nu contest insa jocurile; unele jocuri sunt bune, te relaxeaza ori te provoaca precum un joc de carti. Insa pana si jocurile pot deveni periculoase pentru ca multi nu stiu sa piarda si nici sa castige, iar regulile sunt tot atatea cati jucatori sunt implicati… sau mai multe J .

Friends will be friends…

                  Majoritatea oamenilor din jurul nostru par sa aiba un rol anume in viata noastra….de multe ori, un singur rol. Nu vi se pare? Ca intr-o piesa de teatru, acestia se transforma usor in personaje-tip. In liceu invatam despre aceste personaje (incornoratul, avarul, parvenitul, snobul, visatorul, etc.) care par sa se pastreze si astazi; ii avem in jurul nostru, insa rar le constientizam rolul prezentei lor pe langa noi.

                  Veti regasi in enumerarea ce urmeaza multi dintre prietenii vostri. Exista prietenii de shopping. Fetele au prietenele lor preferate la care apeleaza atunci cand au “mood de shopping” pentru ca acesti prieteni sunt fie rabdatori – buni de tarat prin fiecare magazin, fie stylisti de ocazie onorati de invitatia cuiva si de increderea care li se acorda in materie de cumparaturi. Si baietii au prietenii lor buni de shopping, cei rabdatori (ca si fetele) si cei priceputi – mai ales in tot ceea ce tine de tehnologie. Mai exista si prietenii cooltzi, cei la care apelam atunci cand vrem sa mergem la o piesa de teatru, la un film din cadrul vreunui festival ori la opereta. Nu-i asa? Avem un fel de playlist-uri cu prietenii nostri. Asa cum exista canalele de muzica nisate (80’s, 90’s, rock, punk, chill-out, etc.), in acelasi fel avem setate si grupurile de prieteni, ii categorisim (facem treaba asta si in Mess – colegi de munca, prieteni vechi, golani, papusi si aia lipsiti de importanta de care nu stim cum ne-au ajuns in lista).

                  Prietenii de bere va spun ceva? Nu poti iesi cu oricine la bere. Prietenul de bere trebuie sa intruneasca o serie de trasaturi. El trebuie sa se exprime “relaxat”, nu are voie sa fie presat de timp si nici de grija jobului de a doua zi. In plus, el trebuie…sa bea bere! Prietena de cico nu mai depinde de bautura consumata. Ea trebuie sa aiba gura de comentat si, mai ales, urechi de ascultat. Si daca ea are o poveste de iubire asemanatoare cu a noastra, fetele…e minunata. Mai avem si prietenii de Mess si atat. Cu acesti oameni fie te-ai intalnit de cateva ori si nu te-au energizat asa cum vroiai, fie…abia daca i-ai zarit de cateva ori la facultate ori in orasul natal. Fraze de genul “chiar ar trebuie sa ne mai vedem si noi” vor exista in aproape fiecare discutie, insa asta nu se va intampla niciodata. Te vei intalni intamplator cu ei taman cand “te grabesti foarte tare” ori chiar esti in intarziere deja si a doua zi, pe Mess desigur, da-i cu regretele “Ce noroc, ce mare nenoroc ca o data ne intalnim si noi si nu apucam sa mai schimbam o vorba”.

                  Prietenii – mesteri sunt foarte amuzanti daca au impresia ca vrem ceva mai mult de la ei decat sa ne repare laptopul / sa ne imprumute cu diverse / sa ne dea tot felul de informatii. Cam trist, dar exista si ei, pentru multi dintre noi. Cred  ca ajungem sa ne impartim amicii si in functie de hobby-urile noastre. Nu toata lumea schiaza, nu toata lumea iubeste rock-ul, nu multi mai au role astazi.

                  Si ar mai fi multe astfel de personaje-tip. Sunt indivizi “buni la casa omului” cu sanse reale de a deveni prieteni adevarati, aceia pe care, in general ii numim “de-o viata” pentru ca nu stiu cine mai crede in prietenii de cateva luni. Stiu cel putin o persoana care nu mai crede in asa ceva J . Mama mi-a spus mereu ca prietenii adevarati vor ramane cei din liceu, din perioada inca pura, neinjectata de stres ori interese. Asa e…nimic nu combate dovada timpului. Si de acesti prieteni “de-o viata” trebuie avut mare grija. Trebui sa investim cam tot in ei, si timp, si suflet pentru ca ei…sunt noi.

Despre ciocolata

                  Ce frumos saruti…nu stiu cum saruti, n-am fost atenta, dar stiu ca MA saruti foarte frumos…ca un culegator de visuri feminine, etern devotat al gurii mele, al dorintelor gurii mele. De unde ai invatat sa mangai? N-ai invatat…te-as fi apreciat si daca ai fi invatat, dar tu simti, iti place, iti place sa ma saruti si sa ma mangai.

                  Ce eliberare simt atunci cand imi spui ca trupul meu e “o adevarata opera de arta”…exagerezi putin, stii bine ca nu merg la sala, insa datorita tie ma simt frumoasa si suntem asa cum ne simtim, nu? Si sunt frumoasa pentru tine, doar tu contezi si pentru ca sunt fata ta…asa mi-ai spus si mi-a placut felul in care m-ai adoptat.

                  Ce frumos stii sa ma iubesti…imi lasi impresia ca nu ai mai iubit pe nimeni pana sa ma cunosti si noi, fetele, asta ne dorim, sa fim unicele…primele si ultimele. Cand ne simtim asa suntem cele mai mandre…si fericite… Punem poze cu voi in baie, scriem despre voi, va furam parfumul si-l golim pe puiutul pe care il imbratisam seara, inainte de a adormi (o pernuta, un ursulet)…unele dintre noi…

                  Cate vieti ai mai trait pana acum? Cum de poti fi si iubit fidel…si amant atat-de-mult-dorit…si gentleman…si derbedeu…actorul piesei mele, cum stii sa interpretezi tu orice rol, cum stii sa-ti imbraci personajul in functie de moment…cum de stii? Te-as lasa sa scrii tu scenariul piesei mele pentru ca nimeni nu stie sa incruciseze cuvinte mai bine decat tine. TU esti stapanul cuvintelor, iar ele iti sunt supuse neconditionat, sunt armele tale albe, fatale in cele mai multe situatii.

                   N-am intalnit om mai dragalas decat tine si nici mai frumos, nici mai jucaus, picior de om “rom antic“ n-am apucat sa intalnesc pana la tine. Esti cel mai vesel copilas ascuns in cea mai puternica faptura; “rom antic” inepuizabil cum esti, pui pret pe detalii. Si cat de mult iubesc detaliile. Pe stilul bunicutelor as intreba: cati mai deschid astazi fetelor usa masinii? Cati le mai trag scaunul inainte de a se aseza la masa? Te vad in stare sa-mi lasi mesaje sub stergatoare ori sa-mi desenezi inimioare in interiorul carora sa-mi scrii numele…mda, am fortat putin nota, ar fi cam mult…nu mult, ci doar atipic vremurilor noastre, desi frumos, placut, surprinzator…

                   Ce frumos stii sa-mi spui ca ma iubesti atunci cand te injur…

 

P.S. / Morala: Ciocolata ne face mai fericiti pe multi dintre noi pentru ca ne va placea tot timpul tot ce este imoral, ilegal si tot ce ingrasa. Dar daca intr-o zi ti se va interzice acest orgasm culinar? Cum ai gandi? Te-ai resemna multumindu-te ca macar a existat o perioada in care te-ai putut bucura de ea? Sau ai prefera sa nu-i fi simtit niciodata gustul? Te iubesc! 

Enjoy the silence!

In urma articolului referitor la ipoteza inventarii CD-urilor cu liniste, am fost provocata sa scriu un text despre liniste in general. Nu ma simt in stare sa raspund oricarei provocari de acest gen pentru ca nu orice subiect ma inspira. Acesta insa ma duce cu gandul la tot felul de situatii in care linistea este apasatoare, frustranta, incitanta, etc.
Imaginati-va un EL intreband-o pe EA daca il mai iubeste…cam cat de nedorita ar fi linistea in cazul acesta? Pentru EL… Linistea este foarte complexa: este foarte expresiva, tine locul unor raspunsuri, te ajuta ori te blocheaza. Stiti linistea care se lasa la aflarea unei vesti proaste? Este unul dintre modurile in care reactionam sau actionam, spre exemplu ne propunem sa nu mai vorbim niciodata cu o persoana – linistea ne scoate si din aceasta situatie si apelam la ea cu incredere. Linistea mai poate fi un semn al minciunii, al nestiintei ori al intentiei de a ascunde ceva. Ne incordeaza, ne relaxeaza ori ne provoaca…stari total diferite. Comparati linistea din momentul intrarii profesorului in sala de clasa (alterata usor de cateva chicoteli ori comentarii in soapta), linistea pe care o resimte o tanara inaintea primei sale experiente sexuale si linistea unei dimineti in Vama Veche … Filme total diferite cu senzatii puternice si paralele. Ne mai si inhiba uneori (in lift ori la o cina cu persoane pe care nu le cunoastem foarte bine, etc.) insa eu una nu inteleg de ce. De ce sa te inhibe faptul ca nu schimbi o vorba cu o persoana cu care intamplator te-ai nimerit intr-un lift? Oricum, n-ar fi prea mult timp pentru a deschide o discutie si, mult mai sigur, n-ar fi suficient timp pentru a o termina. Discutii despre vreme, coruptie si generatia tanara poti avea oricand…deci, la ce bun inca una intr-un ascensor? Unii devin de-a dreptul claustrofobi si incordati: i-ati intalnit pe cei care nu stiu cum sa-si mai omoare timpul pentru a iesi cat mai repede din pacostea aceea de lift? Sunt cei care isi scot telefonul mobil si il deblocheaza / blocheaza de cateva ori, fara noima – ca si refresh-ul apasat in nestire atunci cand suntem in fata PC-ului si vorbim la telefon in acelasi timp (eu chiar n-am chestia asta, dar am vazut la altii ).
Linistea nu e oare si o constanta in viata unui om mai in varsta? Bunicii nostri nu mai suporta muzica data ceva mai tare, iar noi ne punem subwoofere in portbagaj. Multi se retrag la casa de la tara, departe de agitatia orasului, spun ei. In cazul asta, ma bucur ca traiesc in agitatie si galagie pentru ca voi avea timp destul sa ma hranesc cu liniste…cred.

Cherry Blossom Girl

O data la cateva luni se furiseaza in viata mea un individ cu plete… Imi arunca niste pastille…si pleaca. Aceste pastille provoaca uneori stari de ameteala, alteori imi limpezesc mintea precum Visine limpezeste ochii.
Ultima discutie pe care am avut-o a fost din gama “revelatory” si nu “bulversanta” asa cum s-a mai intamplat. Am vorbit de iubire, de ce presupune traiul in doi, de certuri si de comportament. Mi-a subliniat niste idei pe care le-am avut dintotdeauna ascunse in niste sertare cu cheie…si n-am inteles niciodata de ce nu le-am putut deschide…de ce nu mi-am putut deschide propriile sertare…
Ii spuneam ca sunt teribil de trista atunci cand ma cert cu ai mei ori cu iubitul meu…pentru ca doar cu ei, culmea, ajung la conflicte mai mari. Nu poate exista diplomatie in relatiile de acest gen…doar sinceritate, iar sinceritatea doare uneori, mai ales daca nu stii cum sa o impachetezi. Dar am alta varianta? Sa-i mint? Pentru ce? Sa-mi cobor standardele doar ca sa fiu happy mai des? (asta mi-a spus-o el…individul cu plete…nu intentionez sa dau nume in acest blog…nu prea curand). Eu nu functionez in felul acesta…
Mama!!! Fii linistita si impacata ca sunt sincera cu tine si ca iti spun totul…in felul meu…gresit uneori…probabil.
Iubitule…te-ai gandit vreodata de ce urlu la tine? (tot tipul cu plete m-a luminat si din punctul asta de vedere…). Stii de ce? Pentru ca te vreau pe tine, putin schimbat si de-asta urlu la tine…altfel…as fi plecat… “Urlu” pentru ca nu vreau pe nimeni altcineva…

P.S.: 1. “Mama” si “Iubitule” sunt termeni “ajutatori”…e un post…intr-un blog…
2. “Cherry Blossom Girl” este o melodie…foarte frumoasa…

I’ll kill her!!!

Nu, nu m-a parasit iubitul meu pentru o blonda…nu pentru o blonda… Am postat clipurile acestea pentru ceea ce contin: versurile sunt inedite, sincere si jucause (“And then you would have said “I love you” in the cutest place on earth where some lullabies are dancing with the fairies”…), iar tipa care canta este o tanara careia ii crezi fiecare cuvant pana la final cand ajungi sa-ti juri ca o vei omori si tu. Pe cine sa omori? O blonda pentru care te-a parasit ceea ce numeai tu “jumatatea ta”? Jur ca nu merita. Ar merita alte lucruri sa fie omorate.
Varianta in care iubitul / iubita te lasa pentru altcineva mi se pare chiar printre cele mai usor de manevrat situatii. Nu cred ca mai ai ce face; doar nu o sa te lupti sa ii desparti, sa stai in calea fericirii lor…te resemnezi…in timp trece…timpul trece…e ok. Sunt in schimb probleme in fata carora nu te mai poti fofila si dau cu tine de pamant: comunicarea (atat de mult se insista pe aspectul acesta si noi…indragostitii…cei doi…unicii…adorabilii…nesuferitii…nu ascultam si ne mandrim cu dragostea noastra cea atotvindecatoare…pana la prima adiere de vant)…I’ll kill her…”she stole my future, she broke my dream when she took you away…”.
As omori deci comunicarea maligna si lipsa calmului, atitudinile vindicative, puerilo-vindicative si reactiile pe moment…unele…
Revenind la melodie…este frumoasa, cu atat mai mult cu cat s-a pliat perfect pe starea mea in momentul in care am ascultat-o. Toate cele 3 clipuri sunt cu aceeasi piesa (primul este varianta inregistrata + versuri, cel de-al doilea este un live fara spectatori, iar cel de-al treilea un live cu public – merita toate urmarite…atitudine, relaxare, mult talent, o voce speciala si inca necunoscuta; nu am gasit niciun videoclip original).

De ce alearga cainii…?

                  E prostesc ca m-am intrebat asta? E infantil? O fi…tardiv insa…scriu deja J. Bon…intrebarea m-a traznit ieri in drum spre casa in timp ce…evident…trecea pe langa mine un caine alergand. In general, atunci cand alergi, daca nu faci sport ca sa te mentii in forma, inseamna ca te grabesti…zic…nu? Cainii mai alearga si de fericire cand scapa din inchisoarea vreunui bloc si mai alearga si de teama, dar cainele astea, va spun, n-avea nicio legatura cu vreuna dintre aceste 2 variante. Era un caine al strazii…care alerga. De ce alerga domn’e cainele asta? Se grabea sa ajunga undeva anume…? Avea vreo intalnire…? Se simtea presat de timp…? O fi fost chiar in intarizere… Pricinosii ar spune probabil ca e aiurea sa ma intreb asta si ca ei alearga din acelasi motiv pentru care perele cresc…in par, dar pe mine m-a distrat situatia si ipoteza unui animal grabit…pe fuga…ca sa zic asa. J