“… ochii pe ceas, mana pe telefon, receptorul la ureche, apelul rascolind scarita, ciocanul, nicovala, raspunsul intepat si laconic al centralistei, cheile, usa, bagajul, liftul, strada, taxiul, soferul, bacsisul, gara, biletul, restul, peronul, canapeaua, tablele, cartea, batista (pentru sters broboanele de minte), briza, marea… Un labirint de substantive in care ma rascolesc aiurea.” – asa mi-a zis, fara sa stie prea mult, fara sa ma stie de prea multa vreme… is it thaaat obvious?
Un fel de PS: nu mai astepta sa te sune, nu-l mai cauta… nu, nici cu gandul! Gandul este mai daunator decat un act in sine, de multe ori! Nu-ti mai face planuri, nu mai programa nimic! Ai gresit, admite si treci in banca… e doar un 2… il vei corecta… ce elev mai este acela care are numai 10 pe linie?
