Blocul

         Undeva intre 5 si 7 ani spuneam tututor ca cea mai mare dorinta a mea ar fi sa am un bloc al meu in care sa locuiasca toooti prietenii mei si mama si tata si… toata lumea pe care o vreau langa mine. In acel moment probabil ca as fi intocmit destul de usor lista cu numele celor pe care mi i-as fi dorit in bloc. Acum insa as zabovi la unele nume si le-as trece pentru a le sterge ulterior si le-as nota din nou si iarasi le-as taia si… tot asa.

         Eu = oamenii mei (cat de gangsta’ suna) = relatia mea cu toate persoanele frumoase, inteligente  si pentru care am dezvoltat sentimente (caci asa sunt toti cei care, pentru mine, si-au pierdut numele din buletin si au devenit prietena / prietenul meu). Fericirea si implinirea mea sunt direct dependente de evolutia acestor relatii. Aproape perfect ar insemna sa pot mentine fiecare dintre aceste legaturi la un nivel cat mai ridicat. Usor imposibil. O data din punct de vedere temporal si a propos de asta, zicea un baiat asa: “Friendship is a pretty full-time occupation if you really are friendly with somebody. You can’t have too many friends because then you’re just not really friends.” In traducere libera, nu s-a inventat timp suficient cat sa poti avea prea multi prieteni. Eu mai uit treaba asta si atunci cand am o neintelegere cu cineva, aceasta situatie devine instant parte din to-do-list-ul meu si pana nu se rezolva nu am liniste. Din pacat poate am ajuns sa am liste peste tot si de toate felurile: liste cu ce trebuie sa cumpar dintr-un supermarket, liste cu filme de vazut, muzica de cautat, carti de citit, evenimente la care trebuie sa ajung, lista cu dorinte, etc., iar telefonul a devenit mai greu de la atatea memo-uri. Desi n-am ajuns inca sa imi fac o lista si in ceea ce priveste relatiile mele cu diversi, in capul meu exista printre “de cumparat betisoare parfumate / de spalat haine” si un colt in care scrie “sa ma impac cu X / sa inteleg ce pnm e in capul lui Y”. Ador sa tai chestii de pe lista .