…am blog. E curios cat de greu si, mai apoi, cat de brusc mi-am pus in cap ca TREBUIE sa am un blog…exact asa am gandit, ca TREBUIE. A devenit un “must” sa ai blog… Ma intreb insa cat de departe se poate merge cu un blog… Multi il numesc jurnal public…e cam mult, eu l-as numi eventual un jurnal public, cenzurat si ceva mai ingrijit, in general. Dar pun pariu ca cele mai apreciate bloguri sunt cele lipsite de cenzura. Mare smecherie cu franchetea asta, da clasa in multe situatii. Nu poti sa-ti pui pe blog chiar toate suferintele tale ca risti multe: de la a te expune prea mult si pana la a ajunge sa ai o scriitura gretoasa.
Ma tot gandesc ce limite (ale intimitatii, detaliilor, limbajului…) sa-mi fixez si situatia este cu atat mai delicata cu cat imi tin un jurnal personal de la 9 ani si nu cred ca ar fi in regula sa inlocuiesc jurnalul cu blogul. In jurnal n-am mai scris de cateva luni, de cand m-am despartit de un EX (am spus prea mult? mi-am servit deja un amanunt personal mult prea usor? hmmm…) si mi-ar parea foarte rau sa ma opresc aici. Imi place sa scriu, imi place sa recitesc, sa observ evolutii, involutii, schimbari radicale de opinii, sa ma analizez pe parcursul anilor, sa ma cert, sa imi dau note…
Si ma mai gandesc la ceva… O sa devin o bloggerita din aceea obsedata? O sa ajunga sa ma frustreze ideea ca n-am postat nimic de 2 zile? O sa ajung sa dau comment-uri si sa ma bucur tare tare cand primesc.
Hai ca deja devine simpatica faza asta cu blogul…cum imi pun eu intrebari singura… : ))
prin introducerea pe care ai făcut-o dai dovadă că ai făcut un lucru bun faptul că ai deschis un blog. yet another blog. să sperăm că nu “yet another blog” cu sensul de încă un blog inutil. un blog personal pleacă de la ideea asta: autorul/autoarea scrie chestii legate viaţa lui/ei.
cât despre chestia cu amănuntele personale, ai grijă la următoarele aspecte:
nu te lăsa dusă de val, pentru că internetul e agregatorul #1 de date personale. iar dacă cineva vrea să afle ceva despre tine, totul e la doar un google distanţă dacă ai fost îngăduitoare.
menţine un balans între ce spui şi ce păstrezi pentru jurnalul ăla scris. şi eu am un jurnal scris, însă nu pe hârtie. surprizător sau nu, e online, la dispoziţia oricui, doar că … e mai greu să-ţi dai seama că ăla-i al meu. oups, am spus prea multe?
Acum am vazut – din intamplare – de pe mess ca ai blog…si unul chiar foarte dragut! o sa-l urmaresc cu placere! te pup!
Nimic nu e intamplator… :*